sábado, 12 de noviembre de 2016

Mă numesc Trump, Donald Trump


Să vedem! Magnatul Donald Trump, excentricul și imprevizibilul multimilionar, și-a adjudecat victoria la alegerile prezidențiale, organizate săptămâna aceasta în Statele Unite. Ceva greu de imaginat, ca să nu spunem, că este prea puțin de dorit. O surpriză!
Pentru cel care scrie aceste rânduri, nu este vorba de o surpriză. Cunoscând profunda ignoranță a cetățeanului american în probleme de stat, tendințele sale de autoizolare, justificatul său (sau nu) egoism în abordarea problemelor mondiale stringente, victoria lui Trump părea mai degrabă predictibilă.
Și se datorează mai multor motive, începând cu acțiunile de campanie ale candidatei democrate, Hillary Clinton, organizate cu obișnuita aroganță a fostei primă doamnă, care nu a încercat să se adapteze la exigențele celor care cereau răspunsuri sincere, argumente credibile și promisiuni pentru schimbare. În mod evident, Hillary nu i-a convins. S-a petrecut astfel ceva șocant pentru o opinie publică drogată de spălarea de creier realizată de marile mijloace de comunicare și hipnotizată de discursurile pozitiviste, rostite de Hillary – Jano. Femeia cu o mie de fețe a pierdut pariul.
Așteptându-l pe Trump – ar putea fi titlul vodevilului pe care-l vom vedea până în 20 ianuarie anul viitor, când excentricul potentat va prelua funcția de președinte al celei mai puternice națiuni de pe planeta Pământ.
În punctele nevralgice ale geopoliticii apar semne de întrebare și persistă îndoielile. Pentru unii oameni de stat, mesajele lui Trump sunt tulburătoare, dacă nu chiar de neînțeles. În Orientul Mijlociu se aud voci discordante. Cu toate că pentru monarhia saudită și aliații săi – Emiratele Arabe, Qatar, etc. – unul dintre obiectivele prioritare ar fi revizuirea sau chiar anularea acordului nuclear cu Iranul, criticat de Trump în mai multe ocazii, realmente importantă este însă neutralizarea (a se citi eliminarea) anti-islamismului arătat de președintele ales al Statelor Unite, care s-a pronunțat în favoarea închiderii frontierelor pentru imigranții musulmani.
În ciuda rectificării făcute chiar de Trump și după dispariția mesajelor rasiste de pe pagina web a candidatului, saudiții cer o retractare publică și inechivocă.
O altă necunoscută este poziția viitorului chiriaș de la Casa Albă cu privire la conflictul din Siria. Dacă Obama și fostul secretar de Stat, Hillary Clinton, au sprijinit direct și indirect mișcările de caracter islamist care luptau cu regimul președintelui Assad, președintele ales al SUA pare dispus să accepte și să tolereze prezența militară rusă în Orientul Apropiat și sprijinul acordat de Kremlin liderului de la Damasc.
Va însemna oare acest lucru o mai mare colaborare între Washington și Moscova în lupta pentru eliminarea terorismului reprezentat de Statul Islamic?

Analiștii politici israelieni primesc cu o oarecare rezervă victoria lui Trump. Dacă pentru politicienii din Likud și extrema dreapta israeliană schimbul de conducere de la Casa Albă reprezintă finalul negocierilor care ar fi dus la crearea unui Stat Palestinian, politologii mizează pe alternativa unei „neutralități active” a Washington-ului, ceea ce ar determina apariția unor noi și nedoriți protagoniști pe scena conflictului fără sfârșit.
Cert este că Trump va continua politica lui Barack Obama, sprijinind creșterea ajutorului militar american pentru statul evreu.
Israelienii mizează, de asemenea, pe posibila încetare a presiunilor americane pentru reluarea consultărilor cu Autoritatea Națională Palestiniană, ceea ce s-ar traduce, potrivit aripii conservatoare a Likud, în certificatul de deces al Statului Palestinian, discutat în Acordurile de la Oslo.
Și Europa? Persistă necunoscutele despre prioritățile președintelui ales în ceea ce privește apărarea Vechiului Continent. De fapt, Trump a lăsat să se înțeleagă că America de Nord ar putea să-și închidă umbrela protectoare, abandonând țările din flancul estic al Alianței Nord-atlantice – Polonia, România, Bulgaria și Statele Baltice – transformate în vârful de lance al ofensivei strategice Obama – Clinton către marginile fostului URSS. Trump, dornic să restabilească relațiile cu Moscova, afectate de politica de sancțiuni aplicate de Occident după criza din Ucraina, s-a pronunțat în favoarea retragerii unor unități NATO staționate în Europa de Est, precum și pentru demilitarizarea Mării Negre.
În acest caz concret, lipsa unei protecții strategice s-ar alătura altor bătăi de cap pe care le au tinerele democrații din Europa de Est: efectele Brexit-ului pentru economiile lor, slăbite de recenta criză structurală, sosirea masivă a refugiaților și imigranților economici din Orientul Apropiat și amenințătoarea deșteptare a mișcărilor populiste. Va fi izolaționistul Trump un exemplu pentru ultranaționaliștii francezi, olandezi și unguri? Viitorul ne va lămuri.
Adevărul este că cei care până acum erau vestitorii victoriei lui Hillary Clinton s-au convertit degrabă în apologeții ciudatului domn Trump și nu ezită să vorbească despre o… Nouă Lume, chemată să pună capăt pilonilor Vechii Lumi: aroganța, autoritarismul și corupția.
Bine ați venit în lumea lui Donald Trump, cameleonilor.

No hay comentarios:

Publicar un comentario en la entrada