Să vedem! Magnatul Donald Trump, excentricul și imprevizibilul multimilionar, și-a adjudecat victoria la alegerile prezidențiale, organizate săptămâna aceasta în Statele Unite. Ceva greu de imaginat, ca să nu spunem, că este prea puțin de dorit. O surpriză!
Pentru cel care scrie aceste rânduri, nu este vorba de o surpriză.
Cunoscând profunda ignoranță a cetățeanului american în probleme de stat,
tendințele sale de autoizolare, justificatul său (sau nu) egoism în abordarea
problemelor mondiale stringente, victoria lui Trump părea mai degrabă
predictibilă.
Și se datorează mai multor motive, începând cu acțiunile de campanie ale
candidatei democrate, Hillary Clinton, organizate cu obișnuita aroganță a
fostei primă doamnă, care nu a încercat să se adapteze la exigențele celor care
cereau răspunsuri sincere, argumente credibile și promisiuni pentru schimbare.
În mod evident, Hillary nu i-a convins. S-a petrecut astfel ceva șocant pentru
o opinie publică drogată de spălarea de creier realizată de marile mijloace de
comunicare și hipnotizată de discursurile pozitiviste, rostite de Hillary –
Jano. Femeia cu o mie de fețe a pierdut pariul.
Așteptându-l pe Trump – ar putea fi titlul vodevilului pe care-l vom vedea
până în 20 ianuarie anul viitor, când excentricul potentat va prelua funcția de
președinte al celei mai puternice națiuni de pe planeta Pământ.
În punctele nevralgice ale geopoliticii apar semne de întrebare și persistă
îndoielile. Pentru unii oameni de stat, mesajele lui Trump sunt tulburătoare,
dacă nu chiar de neînțeles. În Orientul Mijlociu se aud voci discordante. Cu
toate că pentru monarhia saudită și aliații săi – Emiratele Arabe, Qatar, etc.
– unul dintre obiectivele prioritare ar fi revizuirea sau chiar anularea
acordului nuclear cu Iranul, criticat de Trump în mai multe ocazii, realmente
importantă este însă neutralizarea (a se citi eliminarea) anti-islamismului
arătat de președintele ales al Statelor Unite, care s-a pronunțat în favoarea
închiderii frontierelor pentru imigranții musulmani.
În ciuda rectificării făcute chiar de Trump și după dispariția mesajelor
rasiste de pe pagina web a candidatului, saudiții cer o retractare publică și
inechivocă.
O altă necunoscută este poziția viitorului chiriaș de la Casa Albă cu
privire la conflictul din Siria. Dacă Obama și fostul secretar de Stat, Hillary
Clinton, au sprijinit direct și indirect mișcările de caracter islamist care
luptau cu regimul președintelui Assad, președintele ales al SUA pare dispus să
accepte și să tolereze prezența militară rusă în Orientul Apropiat și sprijinul
acordat de Kremlin liderului de la Damasc.
Va însemna oare acest lucru o mai mare colaborare între Washington și
Moscova în lupta pentru eliminarea terorismului reprezentat de Statul Islamic?
Analiștii politici israelieni primesc cu o oarecare rezervă victoria lui
Trump. Dacă pentru politicienii din Likud și extrema dreapta israeliană
schimbul de conducere de la Casa Albă reprezintă finalul negocierilor care ar
fi dus la crearea unui Stat Palestinian, politologii mizează pe alternativa
unei „neutralități active” a Washington-ului, ceea ce ar determina apariția
unor noi și nedoriți protagoniști pe scena conflictului fără sfârșit.
Cert este că Trump va continua politica lui Barack Obama, sprijinind
creșterea ajutorului militar american pentru statul evreu.
Israelienii mizează, de asemenea, pe posibila încetare a presiunilor
americane pentru reluarea consultărilor cu Autoritatea Națională Palestiniană,
ceea ce s-ar traduce, potrivit aripii conservatoare a Likud, în certificatul de
deces al Statului Palestinian, discutat în Acordurile de la Oslo.
Și Europa? Persistă necunoscutele despre prioritățile președintelui ales în
ceea ce privește apărarea Vechiului Continent. De fapt, Trump a lăsat să se
înțeleagă că America de Nord ar putea să-și închidă umbrela protectoare,
abandonând țările din flancul estic al Alianței Nord-atlantice – Polonia,
România, Bulgaria și Statele Baltice – transformate în vârful de lance al
ofensivei strategice Obama – Clinton către marginile fostului URSS. Trump,
dornic să restabilească relațiile cu Moscova, afectate de politica de sancțiuni
aplicate de Occident după criza din Ucraina, s-a pronunțat în favoarea
retragerii unor unități NATO staționate în Europa de Est, precum și pentru
demilitarizarea Mării Negre.
În acest caz concret, lipsa unei protecții strategice s-ar alătura altor
bătăi de cap pe care le au tinerele democrații din Europa de Est: efectele
Brexit-ului pentru economiile lor, slăbite de recenta criză structurală,
sosirea masivă a refugiaților și imigranților economici din Orientul Apropiat
și amenințătoarea deșteptare a mișcărilor populiste. Va fi izolaționistul Trump
un exemplu pentru ultranaționaliștii francezi, olandezi și unguri? Viitorul ne
va lămuri.
Adevărul este că cei care până acum erau vestitorii victoriei lui Hillary
Clinton s-au convertit degrabă în apologeții ciudatului domn Trump și nu ezită
să vorbească despre o… Nouă Lume, chemată să pună capăt pilonilor Vechii Lumi:
aroganța, autoritarismul și corupția.
Bine ați venit în lumea lui Donald Trump,
cameleonilor.
No hay comentarios:
Publicar un comentario