miércoles, 4 de marzo de 2015

Cum să-ți privești inamicul cu ură!


Uneori, candoarea politicienilor ne emoţionează. Însă ar trebui să ne întrebăm dacă acţiunile lor sunt consecinţe ale ingenuităţii, purităţii, onorabilităţii acestor personaje publice, sau ale relei lor credinţe mascate de o pojghiţă extrem de subţire de bunătate.

Adevărul este că viaţa acestor greşit numiţi guvernanţi se caracterizează prin zigzagul şi bâlbâiala continue, prin dorinţa de a-i mulţumi pe fani şi pe detractori. Asta creează situaţii rocamboleşti, care duc cu gândul la librete de operetă. Şi totuşi…

În urmă cu doar câteva săptămâni, după atentatul împotriva săptămânalului francez Charlie Hebdo, Casa Albă a anunţat organizarea unui summit mondial despre terorism. E adevărat că Administraţia Obama nu a fost prezentă la uriaşa mobilizare împotriva jihadismului, care a strâns în capitala Franţei 50 de şefi de stat şi de guvern. O simplă greşeală de calcul?

De fapt, preşedintele Statelor Unite a convocat celebrul summit împotriva terorii schimbând parametrii. La întâlnire nu s-a vorbit despre jihadism, nici despre terorismul islamist, termeni adoptaţi de Administraţia Bush după atentatele din 11 septembrie 2001, ci despre… extremismul violent, un eufemism valabil pentru aproape toate situaţiile de conflict.

Aparent, dorinţa preşedintelui a fost să nu-i supere pe musulmani. De aceea, summit-ul nu a abordat problema războaielor religioase, crimele comise de Statul Islamic sau influenţa crescândă a tentacularei Al Qaeda în ţările Asiei şi Africii. Dimpotrivă, s-a vorbit despre necesitatea de a canaliza ţări ca Irak şi Siria pe drumul care duce spre democraţie. Cuvinte lăudabile? Vorbe goale? De fapt, majoritatea analiştilor americani consideră că problema nu este Statul Islamic, nici Al Qaeda; trebuie identificate şi analizate rădăcinile nemulţumirii care a dus la conflict. O nemulţumire care a fost creată şi alimentată de acţiunile marilor puteri occidentale.

În mod curios, la summit-ul lui Obama a fost prezentă o delegaţie rusă consistentă, condusă de Alexander Bortnikov, directorul Serviciului Federal de Securitate al Federaţiei Ruse, urmaşa fostei KGB. Numele lui Bortnikov apare pe lista neagră a înalţilor funcţionari moscoviţi care însoţeşte mult trâmbiţatele sancţiuni împotriva Rusiei. Şi mai ciudat: directorul FBI nu a fost invitat la reuniune. O parte a presei a semnalat o întâlnire discretă între vicepreşedintele Joe Biden cu reprezentanţi ai asociaţiilor islamice nord-americane, acuzate că au finanţat, în trecut, mişcări radicale din Orientul Mijlociu. Asta e ceea ce în limbajul militar se cunoaşte ca a-ți privi dușmanul cu ură?

Un detaliu interesant: la doar câteva ore de la încheierea summit-ului de la Casa Albă, la Riad se inaugura o conferinţă mondială despre lupta împotriva… terorismului islamist, sponsorizată de monarhiile Golfului. La întâlnire au fost prezenţi reprezentanţi ai caselor regale, politicieni, profesori şi doctori în teologie musulmană, dispuşi să aibă un dialog despre posibila, deşi puţin probabila eradicare a mişcărilor radicale cu orientare religioasă. Se ştie că atât Al Qaeda, cât şi Statul Islamic s-au creat datorită subvenţiilor aportate de prinţii şi şahii zonei. Pe scurt: o altă versiune a răspusului cu ură față de inamic?

Mai aproape de noi, pe Batrânul Continent, spiritele sunt încinse din cauza deciziei premierului ungar, Viktor Orban, de a primi, pe pământ comunitar, pe preşedintele rus, Vladimir Putin. Actualul chiriaş de la Kremlin a fost primit cu toate onorurile într-un stat membru al Uniunii Europene, care s-a angajat, cu mai puţin de un an în urmă, să îngheţe relaţiile cu Moscova, după anexarea Crimeei. Dar Putin venea să discute afaceri cu autorităţile de la Budapesta; afaceri profitabile, precum furnizarea de gaz rusesc şi posibila construcţie a unei centrale nucleare concepută şi finanţată de Rusia.
Diplomaţia UE s-a văzut obligată să îşi manifeste dezacordul faţă de comportamentului lui Orban. Dar, premierul ungar nu a stat la îndoială şi a pus lemne pe foc cu un comentariu: “Suntem convinşi că lăsarea Rusiei în afara Europei ar fi iraţional”. Partenerii europeni au răspuns cu tăcerea: nu trebuie să uităm că 40% din gazul pe care îl consumă Germania provine din… Federaţia Rusă. Pe scurt: de ce să-ți mai privești dușmanul cu ură?



No hay comentarios:

Publicar un comentario en la entrada